Cuplu

Petale mii

Sunt lucruri uitate și împrăștiate

În vânt și ninsoare

În lumea cea mare

Pleoapa-i deschisă și vrea o petală

Din cântec și soare

Să facă o floare

Pe boltă s-o prindă cu visul de stea

Iar luna cea pală

Să vină cu fală

S-arunce din coșu-i din albă mărgea

Trifoi și argint

Pe-un dulce pământ

Găsește-mă-n lucruri uitate în timp

Mă ține în palme

Prin frunzele-taine

Alintă-mă dulce mireasmă de mai

Cu florile tale

Și mii de petale

PANTA REI

PANTA REI, PANTA REI, ASTAZI MI-AU ZAMBIT AHEII!

Străină sunt, în caste stânci
M-afund în mările adânci
Și caut un albastru pur
Străină sunt și totu-i dur ...

Simt țepi din stânca blestemată
Cioplesc cu dalta într-o piatră
Imagini nerge-n absolut
Și le transform în alb cernut

Străină-s într-un gol divin
Și vreau să-ți dau din cer senin
Pierdut e într-un mic îngheț !
Îngheț umil cu vânt răzleț

Straină sunt și ... făr-de preț ...

…

Într-o pădurea virtuală
Unde e trai fără povară
Ea, trasă prin inel de stea
Crăiasa mândră îi vorbea :

Zâmbit-au azi la fel ca ieri
Câțiva ahei și marii zei

El : îmi curg lacrimi pe obraz,
Și voia bună în necaz.
Mii steluțe în noroi
Mă-nțelegi ? Curgem și noi

În destin neîmplinit,
Diamant neșlefuit!

Ea : azi iarăși ai venit
Drag străin din labirint ?!

Din necaz țeși fericire
Pentru mine, pentru tine
Cu steluțe curgătoare
Rupte din al nostru soare

Voi cresta în țesătură
Diamant pe o cunună ,
Șlefuit e în noroi
Căci așa e mai de soi ...

Și cu lacrima fierbinte
Eu voi merge înainte...
Pe obrazul meu o iau

Și-napoi nu ți-o mai dau !

El : lovit de soarta sorții,
Simt bătând aripa Morții.
Tu rămâi ce ești, o Stea,
Eu îmi strâng la piept Moartea,

Ea : Ce spui prieten drag ?!
Ce-i cu moartea pe-al tău prag ?!
Simt tristețe în cuvânt ...
Îmi zâmbești dintr-un mormânt ?
Si... oftat și plâns în vânt...

El : ai cântec de Sirenă
Și-mi întinzi o mreajă-n scris.
Nu uita a mea problemă,
Am fost și sunt un Proscris.

Căci tăiat cu dalta-n frunte
Șade scris să n-am noroc,
Decât Moartea să m-alinte
Cu venin din roșu foc!

Ea: Cuvântul iți e dulce
Mă alinți cu a ta cruce
Mă dobori cu a ta durere
Gust acum din a ta fiere

Joc un dor de nenoroc
Tu ai dalta cea de foc
Peștele acum suspină
Lacrimi cântă în surdină ..

Eu n-am mreje și nu-i glumă
Sunt și eu parte din turmă
Cu veninul meu de om
Și un suflet fără somn

Dar, voi căuta în noapte
Mierea dulce și-al ei lapte
Tu să-l sorbi cu-al tău destin

Să arunci acel venin ...

Pauză în noaptea sorții
Liniște în soarta nopții
Apoi el de dimineață
Îi șopti cu-a sa dulceață :

Cum în cumpăna gândirii
Și-n clepsidra de nisip
Șade timpul împlinirii
Înteleg ce ai simțit

Eu încerc mereu să tac
Să dau forme cu-a mea minte
Nu durerii-n care zac,
Ci durerii din cuvinte.

Început-am amândoi
Sa brodăm pe-un sentiment
Plăsmuire de cuvinte
Ca s-avem un precedent

Și… în timpul care vine,
Cu cerneala dintr-o stea
Tu cu mine, eu cu tine
Să cântăm iar pagina!

OK, PANTA REI

In pădurea virtuală unde-i trai fără povară ...

În pădurea virtuală

Unde-i trai fără povară ...
Și-au dat iarași întâlnire

Panta Rei cu a ei Privire …

El veni cu a lui ceață

Să îi dea mândrei povață
Despre viață, despre lume,

Despre tot ce e tăciune :

E-o pădure fără rost
O cunosc, acolo-am fost!
La izvor cu apă creață,
Care sufletu-ți îngheață,

Și cu malul plin de flori,
Albe, ca niște ninsori!
Este rai, dar fără tine,
În pădure nu mi-e bine!

Tu faci farmecul pădurii,
Nu zmeurii, și nici murii!

Eu, cu focul vesperal
Ning în pagina-ți fecioară
Nu căderea mea la mal,
... Ridicarea ta, stelară!

Ea : cu focul tău de dor
Mă seduci în astă seară
Mă ridici pe-albastrul nor
Haide vino ... Iar și Iară ...

Tu ! Prieten ! Bun și drag
Ai cuvintele șirag
Mi le pui la căpătâi
Și aș vrea să-ți zic ... RĂMÂI

Sufletul să-l încălzești
Pe-al meu mal plin cu povești
Nu uita să-mi aduci flori
Albe ca niște ninsori

Astăzi dor îmi e de-un dor
Mâine poate ... am să mor ...

El : de zici a doua oară,
Îmi faci inimii povară !
Tu urmează-ți calea ta
Să-ntâlnești pe cineva,

Un fecior de împărat,
Să te ducă la palat!

Ea : Tu crezi că vreau palate?
Roase-n inimi și deșarte ?
Asta este fericirea pentru tine ?
Nemurirea ?!

El : copilă, nu știi crugul
Nu faci averea cu plugul
Dacă ari și-n poezie
Ai pus-o de-o sărăcie!

Ea : de-i bine, poate nu ?

Ce-i povara sau crugu
Sau averea sufleteasca ?
Ia zi ! Față boierească !

El : nu știu, ia și întreabă
Chiar pe tine, bunăoară
Dacă nu mai ești în treabă
Nu ești a lumii povară ?!

Ea: Da sunt ! Și mă-nfioară
Sunt povară-n astă seară.
Mâine poate voi fi iară
Căci tristețea mă doboară

El : aheii ne-au lăsat
Un orgoliu vânturat
aventura, eroismul,
maretia, despotismul …
(ca destin)

Ea : Mare chin !

El : iar zeii din Olimp,
Locul lor nu-i pe pământ
Zeii ne cam stau în gât

(e o jenă,... cât de cât.!..)

Ea : Aici ai fost glumeț !
Am prieten nătăfleț !
Văd că-ți merge mintea bine
Roata focului e-n tine

El : voi crește cu noroc
Vreau s-ajung și eu ca Boc
Mare stab în București
(Și atunci,... să te păzești!)

Ea : Da? Bine c-am aflat !
Vrei să te faci împărat ?!
Și... de ce eu m-aș păzi

Dacă stab tu mâine-ai fi ?!

El : Păi da ! Să nu te fur !
Să te duc la București
Și-n palatul de azur
Să-mbraci haine-mpărătești

Și până să treacă anul
Să-l iei pe Boc sau Berceanu !

Ea : de unde ai idei ?
Nu vreau eu unul ca ei !
Vreau un dor din cer albastru
Astăzi el îmi este astru

Mâine poate nu va fi
Asta-i soarta inimii
Nu-nteleg de un de iei

Toate astea … mici idei !?

El cu zâmbetu-i senin
Îi răspunse blând și lin :

DIN BORDEI
CU ARDEI
DAT ÎN TREI
AFUMAT
DESCÂNTAT
ȘTAMPILAT
PARAFAT!

Ea : UITAT !

Și … tăcere printre iele
Rupe apoi el din fiere :

De-aș putea , în nemurirea

Sufletului tău ceresc
Să mai fac încă-un adaos

De noroc Dumnezeiesc

Ți-aș da cerul cu planeții,

Și cu stelele fecioare
Să slujeasca pentru tine,...

PESTE ELE TU, MAI MARE!

Râsul ei de primăvară

Se-auzi prin frunziș iară
Așezată pe pietriș

Se uită la el pieziș

Și-apoi zis-a c-un glăscior

Plin de dulce și amor :

Ce să fac cu ceruri multe

Și cu stelele fecioare ?!
Și de ce să mă asculte ?!

Astea sunt povestioare !

Nu-s dorite, nu sunt vrute !

Nu e ăsta al meu soare !
Nu-nțelegi că poezia

Astăzi încă mă mai doare ?!

El privi cu ochii palizi

Și-i șopti din norii candizi :

ÎN ETERNITATEA VOASTRĂ,

DOMNIȘOARĂ PANTA REI,
N-AVEȚI TIMP ȘI N-AVEȚI SPAȚIU,

CUM AVEM NOI, CEI PLEBEI!

ASTA ZIC, LUAȚI AMINTE,

CĂ, ÎN NEMURIREA VOASTRĂ,
RAR PĂTRUNDE VRE-O OFTARE

SAU DURERE OMENEASCĂ !

De a ta apropiere

Se ’spăimântă a mea privire
Când ar trebui să vadă,

Ochii tăi și-a lor răpire

Căci, prea mult fiind o zee,

Tu răsai de-o frumusețe,
Care nu e pentru mine,

Ci pentru-mpărătești fețe!

Și ... tăcere-n apa seacă

Ea încet capul își pleacă
Ne-nțeleasă-i e făptura …
Apoi iar deschise gura :

Frumusețea-i trecătoare

Și nu-s eu ruptă din soare
Poate doar din mândra Lună

Și din galbena-i cunună

Nu sunt zee, doar copilă

Care fără nici o vină
Se îmbată cu povești

Și uită de cărți lumești

Nu iți spăimânta privirea,

Las' să vină fericirea

Fie ea și virtuală
FERICIREA-I MARE BOALĂ ! ...

El : copilă ești cu haz
Virtuală-nchipuită
Tu rămâi neîmplinită
... de-ar fi asta un necaz !

Delta curgerii în mare
Tu o prinzi în cugetare
( Mister de mitologie
Praf stelar de poezie! )

Asfințesc în Împăcare
Jar din stihurile tale
Curg azi în cenușa Sorții
Și-n îmbrațișarea Morții!

Ea : Cenușă ?! NU ! Nici moarte !
NU cuvintelor deșarte !
NU vreau asfințit în mare !
Simt cum inima-mi tresare ...

El : să-l lasi pe "NU" din brațe
( el la tine se răsfață! )
Asfintitu-i scris în carte
( Să răsai în altă parte! )

Ea : Răsar din ce în ce ?
Dintr-un plâns în bocete ?
Bine! Azi îl iau pe DA!
Dacă asta vrei mata!
( de-aș avea privirea ta,

eu tot nu m-aș sătura)

El : Vreau să îți spun ceva
E gustoasă pâinea ta!
Sarea curge-n desfătare
Și necazul curge-n mare

Sufletul îmi toarce greu
Fruntea-i cu dalta săpată
În mine e-un Dumnezeu
Și la inimă o pată !

Roata apei, apa roții,
Azi ne adăpăm cu toții
IAR din izvoarele vieții,
Și din ritmul tinereții!

Ea : să curgă în ocean
Să mai vină peste-un an
Să-i dăm sare și cu pâine
Din răsfățul cel de mâine...

Curge râul în amurg
Tu îl prinzi,eu îl arunc
Curge Delta, curge marea
Suntem ca pâinea și sarea

Las’ să curgă în neștire
Să aline a ta privire
Apa roții, roata apei
Să ne cânte visul șoaptei

Ea copila, ea naiva,

Iarăși se pierdu cu firea
Și uită de ce veni

Și de ce se întâlni

Cu prietenul ei drag
Și deja s-a înserat !
Cu răbdarea ca și marea

El îi arătă chemarea :

Știu că ești plină de har,
Panta Rei ai avatar!
Apa roții când privesc,
Doar la tine mă gândesc!

Ea : văzut-am azi în ea

Lumea mea și lumea ta
Roata vieții, apa roții,

Nenorocului, a sorții

El : e nenoroc din valul
Care-ți umple azi paharul,
L-aș sorbi eu pentru tine,
Să ai tu zile senine!

Iar norocul vieții tale
Să iți cadă la picioare
Și, cu vocea lui aleasă,
Să te ceară de mireasă !

Ea: nororcul mi-am găsit

Când ți-am zis bine-ai venit !
Iți ofer pahar cu stihuri

Pline sau poate nimicuri ...

El : buchete într-o floare

Voluptoase în pahare

Rupte chiar din mândrul soare

Presărate în licoare
…

Ruptă e prietenia

Dintr-un nor plin de noroc
Ruptă din pădurea vie

Și din florile de soc

Ești poet când versul căntă
Și pe pagină se-avantă
Fă-l să pice în mister
Și dezleagă-l cu eter ...

Poezia va rămâne
Cu povestea ei de maine ...

Nea Ilie

Plin de har și cu mândrie

Vine țantoș nea Ilie:

Vă salut, stihuitori!

( Dați cuvântului comori!,

Cu perluțe-ntr-o coroană,

Ca lumina din icoană ! )

Iată-o bună împlinire,

Ea Mireasă, și el Mire,

Eu sunt Nunul astei Nunți,

Și-am să pun pe-a voastre Frunți,

Coronița Poeziei

Și coroana Veșniciei!

Mirele privi mirat

Și din cerul înstelat

Rupse-o stea și o-mpărți

Și cu glas șoptit vorbi:

Bună ziua Nun cel mare
Bine-ai apărut în cale
Văd că ești un tată bun
Versurile asta spun

Mulțumim pentru urare...
Și a ta îmbrățișare
Fericire în destine
Ne-ai dat astăzi pentru mâine

Ea: A nopții sunt mireasă
M-a încoronat aleasă
Cu-al ei crin cu țepi de foc
Și cu Stix-ul la mijloc

El: Crăiasa cea aleasă,

De meleagul Poeziei,

Pe coroana ta de gheață

Nasc făcliile urgiei

Stix-ul, care-l vezi curgând,

În îndepărtata zare,

Pentru prima dată-n viață,

Nu e Stix de-nmormântare!

Curge el în fericire,

Căci Destinul de Poet,

S-amplinit într-o cunună

Cu Destinul de Ascet!

Poezia-i Ascetismul

Vremurilor care sunt,

Când cu rima ori cu ochiul

Tu refuzi ce-i pe pământ,

Cauți doar în zări departe,

Umbre care nu există

Dincolo de lume-acesta,

Care-i "'veselă sau tristă"!

Și, crezând că le-ai gasit,

Mai ceva ca un Columb,

Tragi la mal, ducându-i crucea,

Priponind-o pe un dâmb,

Pe un dâmb al Poeziei ,

Tu, Crăiasa ei de Dor,

Care-ai devenit Mireasa,

Mândrului Apolodor,

Ce, ca-n vremuri,el aruncă,

Punți de suflete perechi,

Și columnele Iubirii

le ridică ,

precum vechi,

arhitecți, cu geniul lor, ridicat-au în trecut,

Șapte Minuni ale lumii,

noastre,

între Cer și Lut.

Iată, dar, că Nunul Mare

Din cuvinte e și el,

N-are o identitate,

Nu-i înscris nici la Enel,

Că, venindu-i lui factura,

De lumină, bunăoară,

N-are bani ca s-o plătească,

Și n-ar fi întâia oară ! )

Plăsmuire de Cuvinte,

Cu Delir de Libertatate,

A ținut destul discursul

PENTRU TOT CE NU SE POATE!

Eu vă las acum cu bine

Stix-ul curge mai departe,

Și în râncedele-i maluri

Nu vrea iluzii deșarte,

STIX-UL CURGE DOAR ÎN MOARTE!

…

Jocul

El: clepsidra-n calendar
Îmi aduce azi în dar
Timpul tău în timpul meu
Infinitul dintr-un zeu

Clipa mea și clipa ta
Ninse ieri de ceața grea

Clipele albite-n Ceața,

Neputinței de A FI

Calendar într-o Clepsidră

Și Clepsidra în Copii,

Care, în Naivitate,

Scot tot Peștele din Lac

( Ca sa nu se-nece , frate,

Pentru asta ei o fac! )

Fericirea nu-i o boală,

E lumina cea stelară,

Care leagă dor cu dor

Sufletele ce nu mor,

Căci se-nalță pe o rază,

Tot în rai de se așează !

Raiul cu a sa gradină
Mă așteaptă cu lumină

Sper și vreau... și iarăși sper
Să mă ia în al Său Cer

Paradisu-i pe Pământ,

Nu în cerurile sfinte!

Între Cerul sus și Lut

Sunt iubirile morminte,

Și norocul, și belșugul

( De-a fi mare cu cei mici! )

Banii nu ară cu plugul

Sus în cer, ci doar aici!

N-ai în ceruri euroi,

Nu ai lira, n-ai dolarul

Hai, rămâi aici cu noi,

Unde ne-nghițim amarul!

Și-atunci Boc, cu ceata lui,

Te va face preoteasă

Peste ochiul dracului

Și-ai să ai ce prinde-n plasă!

Ea: Ciudat iți este gândul
Și un pic neînțeles
Preoteasă vrei să fiu
Pe un șes cu al meu vers ?

Stau și mă gândesc cum faci...
Verzi păduri din mici copaci
Preotese din mici nimfe
Și mințind cu a ta minte

Ari cu plugul pentru bani
Și tot ari de câțiva ani

Nu-i îndemn, nu-i nici chemare

Este treaba dumitale,

În destinul tău divin,

Nu e loc de vai și chin!

Rup din vise nepermise
Cu papilele aprinse ...

Nu e loc, eu știu prea bine
Nici veninul nu-i de tine
Te strecori prin viața stearpă
Care astăzi te adapă

Ești mister , așa sunt eu
Șarpe-s, apoi parcă leu
Și in apele din mări
Pescăruș din patru zări ...

Gând Viclean din Moarte Dragă
Cine poate să-nțeleagă ?
Venus a plecat de mult
Pe un țărm abia născut

Al ei cântec a rămas...
C-un scâncet trist în glas
Cu delir de libertate
Împărțit prin mii de sate

Să audă tot poporul
C-a murit din nou odorul
Reveni-v-a în lumină
Phoenix , pasarea divină

Va culege alte roade
De-unde Soarele mai șade
Cu Luna la o cafea
Bârfind câte-o mică stea

Poate un Sfinx, o mică zee
Uitând nouă să ne dee
Dintr-o tainică stelară
În a noastă ogrăjoară

Cimitirul e în stele

Ne-nțeles, cu stări rebele

Undele sunt încă line

Pietre-s gânduri pân’ la tine!

Drumul

Mă plimb c-un Mig... un avion

Proptit în timp ca Nea Ion

Cu aripi vechi și ruginite,

De pe cărări nemărginite

Prin ploi și vânt în cer albastru

Când îl privești pare un astru

Pe cer senin , cărări păgâne

Povestea lui încă n-o spune

Legat de sol , e veteran

Și vrea al cerului tavan

Zâmbind în amintirea mea

Căci cerul a mai nins o stea

L-am pipăit atent la nituri

El, ce-a străpuns doar infinituri

Stă priponit într-un apus

Cerșind din orele din fus

Un MIG LANCER ieri a zburat

Azi, tinichea de aruncat

Catargele-s de carii roase

Și neputința lui miroase

Hașișuri joacă-n a lui minte

Cu droguri-vise să-l alinte

Pare o țeapa pusă-n gardă,

Cu o istorie petardă

Atent privind la o grenadă

De pică, nu-i de promenadă !

Un joc al morții parfumate

"a vrea" se pierde-n "nu se poate"!

Tu, Floare tristă înrămată

Cu o privire alb-abstractă

Eu, un Buchet plin de Nevroze,

Adun mimoze-n tuberoze,

Cerșind din Viață o Minune...

Să ningă-un vis de-nțelepciune!

M-ai părăsit aseră-n noapte,

Și-n somnul tău visând rebel,

Tu ești Tomiris prinsă-n șoapte,

Iar eu rămân un trist Brigbel.

În umbra duhurilor rele,

Și din habotnicul eres

Tabunuri de cabale-n iele,

Nu vând eu suflete-n Efes,

Nici Nero nu-s , nu am palate

Cu răzbunarea nu sunt frate

Pitic în toate , sunt NIMIC

Thanatos, îmi e bun amic!

Regină ești, printre morgane,

Și bântui calde bărăgane;

Rebelă din texte eres,

La șmecherii n-am interes,

Morfeu va face-altar de mire

Când voi pleca din omenire,

În sân cu piramida sorții,

Cu vechi plăceri și vraja Morții!

Ea: Nu mai vorbi de moarte !!!

Zi-mi despre plăcute fapte !!!!

Prinse-n viață și-nsorite

De un soare prea fierbinte

Lumina lunii iar umbrește

Cu norii palizi ochii mei

Vorbește-mi tu acum iubite

Și zi de-s buni sau de sunt răi

Iar el venind din văi sihastre

Se revarsă în mări albastre:

Tăcând tăcerile-ntre noi,

(Geometrie de cadastru,

geografia are astru,

și soarele dă înapoi)

La Răsărit să pui Apusul

Și scorul Morții să-l faci NUL!

Să faci din aisberguri munți de dor

Cu Polii la Ecuator,

Nu am puterea de-a ma bate

Cu-o morții val. De ce-aș avea ?

Nu am, eu sunt un om din carne

Și ... nu-s ca ea. De ce aș vrea ?

Destinul ne e scris asemeni

Să naștem și să fim născuți

Cu moartea fiv-om doar frați gemeni

Până în clipa de apus

Din valul spumei albei mări

Și din al spumei fraged val

Vor răsări din nou LUCEFERI,

Pe cer de azur diamantical!

Nu va pieri să știi, în veci

Luceafărul cel drag și sfânt

Cât cerul stă proptit deasupra

Și dedesubt avem pământ !

Când vârstele torc fus orar

Cu ani pierduți din calendar !

Este o simplă GEOMETRIE

Cu H și unghi în prăvălie

E trista EUCLIDIANĂ,

Cu înălțime, mediană

În sfera siderală spațiul

E altfel

Timpu-i cu nesațiu !

Ea: cred în tainica poveste

Mergi înspre nord, căci încă este

De hoinărit prin nopți stelare

Și printre vechile altare

...Și nu uita când vei inchide

Să lasi o floare în ruine

El: în mine vezi poveste

Tu mă-nalți pe-nalte creste

Când știm nu sunt pentru cei

Ce-au în suflete cercei

Tu mă poți ’nălța oricând

Mult mai grea este căderea

Dacă taci într-un mormânt

‘nalță-te și fă-ți averea

Ea: .. eu... nici nu știu ce vreau

Viață dulce ca și mierea ?

El: dorința ți-e descântec

De deochiul de la pântec

Verbe trec în substantive

Făr’ de diateze-active !

Am celula de cuvinte;

Tu vrei să mă înveți minte

Dând momentul artă viatță

Până hăt spre dimineață

La oferta (cu discant)

Parcă-l uit din nou pe Kant

Am să vin l-a ta faleza

Știu c-o pot lua in freză

Căci norocul este orb

Și-am să văd dupa ce sorb

Din cucută de faleză

Unde tu stai pe dormeză

Și cu strașnici eunuci

Pui voinicii la butuci

Noapte bună Bunătate

Prinsă în Eternitate

Mâine bună dimineața,

Soarele să-ți ardă fața

Să dea zâmbet sideral

Unui suflet de cristal

Cu sălaș în dor și vis

Construind un Paradis!

Ea: trimiți urări de bine

Și te-ntorci la vii cadâne

Într-o seară monotonă

Pleci de-aici și vrei o donă

Să te-ncânte c-un balans

Făcând clipa într-un vals

Paradis n-am pe pământ

Viața-i scurtă, ce să plâng ?

Să mă ia vreau, Dumnezeu

Astăzi pe tărâmul Său

Cer prea mult, dar e-o dorință

Prinsă într-o neputință

Păcătoasă-s ca tot omul

Am tânjit la ce da pomul

Cel din Rai... cu vise-n roade

Cine să le mai deznoade ?

Să mă ia vreau, Dumnezeu

Astăzi pe tărâmul Său

El: tristeți eu am găsit

Paradis trist, Răstignit,

Unde amarul-și dă veninul

Și-o Durere-și face Plinul!

Durere nu-i în viață goală

Petala trupu-ți infășoară

Tristețe într-un vals ... mai este

Ascunsă-n litere maiestre

Pe care le așezi în rimă

Cântând o doină în surdină

Ea: flori dintr-o prea grea mândrie

Fac buchete de plăceri

Și cât încă mai sunt vie,

N-o să uit ce a fost ieri!

El: te las dar fără frică

Vorbe date prin urzică

Floare-n flori la miez de noapte;

Printre nerostite șoapte

Cu veninul mătrăgunei,

Și cu seve-n radical,

Sunt copilul vechi al spumei!

Derivată din spital

Pentru bunele maniere

Cu urările de bine

Sper să nu găsești suspine,

În cuvintele inele

Ea: tu spui povești din stele

Știi ce vreau și e plăcere

Ești un vis din ascunziș

Vreau să văd ce ai de zis ...

El: un spin pare-nțelept

De-i frumos

Și șade drept

Trandafiri

mă bat

cu spinii-n

năuceala năucirii

Ea: îs spin , sau poate floare ?

Înțeleptul nu sunt eu

Frumusețea este marea

Stinsă-n vrăjile de-ateu

El: sirene-n mintea ta

La năimești cu glas vrăjit

Astăzi nu pot naviga

Circe nu mai este mit

Nu sunt Poseidon aposu

Și nu fac eu pe mintiosu ?

Neptun din vestul cel păgân

Sunt singur și așa rămân

Ea: cine-i bun cu viața asta

Zi-mi și îl analizăm !

Știi că o perfecțiune

Nu există-n astă lume

Poseidon a fost în treacat

I-amintirea vieții-freamăt

Prinsă în "copilărie"

Scrisă azi "n-a fost să fie"

El privi țintind prin vine :

Fă cum crezi și vezi că-i bine

Mă trageâ în vâltoarea sorții

Ruleta mea rusească-n drag

Pistolul gri, cu pat de fag

În țeavă are cheia porții !

E fara rost plimbarea ta

Cu un parfum de"ia-ma nene"

Cand Ene-ți bate pe le gene

Aceasta e durerea ta

Ea: ce ironic azi vorbești

Și nu mai scrii de prin povești

Și parcă te cam uiți chiorâș

Și fin îți zici "acuș, acuș ...

Voi scoate-o eu pe ea la brazdă

Să vadă că nu este albă

Aceasta viață încurcată”

Dar vezi, eu știu că e pătată

Și astăzi torc doinițe mii

Plângâdu-le în poezii

Și ți le dau, sper să iți placă

Micuța doină fermecată

El: Viața este cam pătrată

Și se înscrie-n cercuri roată

Cu laturi verzi și congruente

Și colțurile repetente

Printre iluzii și coșmaruri

Când viața-i plină de amaruri

Ea: Povestești din nou de viață

Râzi de un amar fierbinte

Scrie-mi despre fericire

Poate și de lucruri sfinte

Cer în schimb prietenia

Acelor ochi demult pierduți

Scrie-mi ce e bucuria

Pentru cei care-s avuți ?

Curioasă-s ca femeie

Pete am la rândul meu

Nu sunt albă și nu-s zee

Știe Bunul Dumnezeu

El: vorbind deșertăciune,

E deșertăciunea vieții,

Când bătrânii-și uită clipa

Și-o schimbă cu-a tineretii;

Doar iluzii, neputințe,

Vise-n rozele de plastic,

Cronos nu-i, batu-l-ar sfintii,

Nu e facut din elastic!

Bate ceasul, trece timpul

Ne rasfață labirintul

Cu o salbă de minute

Îeri frumoase, azi trecute

Bate ceasul, trece noaptea

Am uitat ce e dreptatea

Mă răsfăț în flori de stele

Și în visele rebele

Nu mai am cuvinte salbe,

Știu că nu-ți plac versuri albe

Versuri de mărgăritare,

Ceri blonde copile-n rime,

Și cu ritmuri în altare,

Cum le faci tu, ca și nime’!

Ea: fac versuri din cuvinte

Ascunse prin labirinte

Scoase astăzi la iveală

Pentru cine-o vrea să ceară

Eu fac versuri din cuvinte

Mult prea simple, necioplite

Adunate-ntr-o cunună

Făcută din mătrăgună

El: ai labirint tezaur,

Din cuvinte scoate aur

Cu măsură asumate!

Și metafore ritmate

E o seara ca oricare,

Cu surprize în sertare,

(Depinde doar de pahare)

Și de ce vrea fiecare

Nervii bântuie rebeli,

Vor un spor de decibeli,

Apa dulce-n robinet,

Descântată-n clarinet,

Chiar în cheile de sol,

Cu succes la turnesol...

Și ce doină mai doinește

Când balada se-odihnește!......

Prin frunze de galben-ros

TE ROG SA NU-MI FACI REPROS!

Interjecțiile tale

Au un farmec în sandale

Și în brațul tău cochet

Și în părul tău boghet

Fată dulce și frumoasă

Hai, gonește-mă din casă

Ca să merg în lumea mare

Tot cu crucea în spinare

Crucea putred-a credinței

Șmecheria neputinței!

Obosită, scumpă doamnă

Care-aștepti un carnaval'

Mulți se-ndeasă la pomana

Sunt călăreț fără cal!

De frumoasă ești frumoasă,

Oboseala-ți șade bine,

Când departe ești de mine,

Cuibărită-n a ta casă.

Și-n decor de-nchipuire,

De reproșuri nerostite,

Tu bați coca la clătite,

Cum se face-n mănăstire.

Iar dorințele din vis

Către-o lume de poveste

Cu " nainte mult mai este"

Te coboară în abis.

Ea: frumoasa mănăstire

E departe azi de mine

Eu sunt tristă ca o noapte

Și citesc din simple șoapte

Cu un dor de nenoroc

Făurit din mândru joc

El: din dor și vis cu vis

Faci din iaduri PARADIS!

Ea: le știi azi tu pe toate

Uiți că visele-s deșarte !

El: deșertăciunea lor

Fac din ură dulce-amor !

Cu urarea ta trec dealu

Spre o Golgota in dezastru,

Iată că-mi apune astru

Și n-o să mai văd Ardealul

Dracii mă așteaptă-n iad

Știu că sunt bun camarad

Dar tot îi bat să-i fac terci!

Mare pagubă-n ciuperci

Noapte bună, tu prințesă,

Să visezi doar Feți-Frumoși

La obraz să fie roși

Și la spiță tot nobleță

Ea: de-i nobil nu contează

Ce mi-i sângele albastru

Dacă viața-mi luminează

Pentru mine este astru

El: dorințele ca flori,

Cu parfumuri și fiori

Lasă-n urma doar regrete

De frumoase Margarete,

Cu Fast de un Goethe scris

Făcând Iadul Paradis!

Ea: străin din bolt-albastră
M-ai lasat iar la fereastră
Să-ncunun o dulce stea stea
Te-am pierdut din calea mea

Tu, o dulce-nfăţisare
Ce mă plimbi prin clipe-astrale
Nopți stelare ai redat
Unui suflet ne-mpăcat !

Demnă nu-s de-a ta chemare
Cu-aurore boreale
Plâng claviaturi in vânt
Sunt umilă-n cânt și gând

Spaţii ne despart şi timpuri
Reci cuvinte şi cu riduri
Ușa am lăsat deschisă deschisă
Şi o candelă aprinsă

El: iernind povești frumoase,

Pentru crengile de brad

Zână bună tu le ești

Le descânti la piept cu drag,

Ea: iernind povești frumoase

Pe al nopții prag pribeag

Mai descânt povești cu zâne

Dintr-un fluieraș de fag

El: și cânți o melodie

Cu mici raze de Eres

Construind împărăție

Din cuvinte și din vers

Dacă ești Poeta Lumii

Eu sunt Pajul tău din nou

O, Crăiasa-nțelepciunii

Vreau să fiu al tău cadou

Ea: îți cer o vorbă dulce

Prinsă-n verile din Rai

Vreau să-ți cer a ta privire

Tu din ceruri să mi-o dai

Iți mai cer un gând sihastru

Un pribeag așa ca mine

Care-aleargă pe un astru

Desenând vieți și destine

Iubirea

Stă într-un palat sihastru

E iubirea răsfățată
Râde-n cerul ei albastru

Cu privirea ei cea mată

Vrea Narcise în grădină
Precizând că nu-i de vină
Pentru fulgii din potop
Ea e doar ... un simplu joc .